VIATA E CA O PORTOCALA...

MELANCOLIE

IUBIREA ADEVARATA

A iubi este insasi legea vietii, asa cum reiese din articolul legea iubirii. Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire (cu pasiune) vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna. 

Toate acestea si multe altele apara atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.

A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practci ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.

Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat.

Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. 

Iubirea inseamna daruirre totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri,. abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.

Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.

Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme (nici macar in filmele de desene animate). Dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta crasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insutui", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?

Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.

Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in voi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau.

A VENIT PRIMAVARA SI ODATA CU EA IUBIREA....

EU...

          Prietenul adevarat           

Prietenia este atat de greu de descris in cuvinte, incat te simti dezarmat in fata miilor de ganduri pe care le nutresti fata de acest concept. Cu toate acestea, atunci cand te gandesti la un prieten este imposibil sa nu constientizezi trainicia acestei notiuni. 

Prietenia adevarata este ca o floare rara, asa cum prietenul adevarat ... este cel care te accepta asa cum esti si te ajuta sa fii mai bun. Nu-mi trebuie multi prieteni, imi este de ajuns chiar si un singur prieten adevarat pentru ca el ...  


... este persoana care te sprijina in incercarea de a-ti depasi limitele. 

... este persoana care iti ridica moralul atunci cand ai nevoie si te sprijina ca sa nu cazi. 

... este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie si stie sa-ti insufle curaj precum si puterea de a pasi mai departe pe cararile vietii. 

... este persoana care isi aminteste de tine atunci cand se roaga si iti doreste tot binele din lume. 

Prietenul adevarat se roaga sa iti mearga bine si sufera cu tine atunci cand esti nefericit. 

... este persoana care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau pentru felul cum arati. 

... este persoana care nu sta cu bratele incrucisate atunci cand treci prin momente dificile, ci iti acorda sprijin neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb. 

... este persoana care te intelege atat de bine si care iti da impresia ca aveti aceleasi orizonturi, ca priviti in aceeasi directie. 

... este persoana cu care poti sa-ti impartasesti gandurile si care se bucura pentru tine chiar si pentru lucrurile marunte. 

... este persoana care se gandeste la tine chiar si in momentele in care nu-i esti aproape si care nu te va lasa niciodata sa clachezi. 

Prietenul adevarat este persoana care imparte cu tine singuratatea, tristetea, dar si bucuria si fericirea. 


» Sper ca voi, cei care cititi aceste randuri, sa aveti intotdeanuna cel putin un prieten adevarat ... sau sa gasiti unul.

Sa iubesti...

Legenda Iubirii şi a Nebuniei

Cu foarte mult timp în urmă, înainte ca lumea să fi fost creată, virtuţile şi viciile se plictiseau.
Intr-o bună zi, toate viciile şi virtuţile s-au reunit şi au constatat că se plictiseau tot mai tare ceea ce era de neconceput.Deodată, Ingeniozitatea a avut ideea să se joace de-a v-aţi ascunselea.
Cu toatele au admis că era o idee excelentă şi pe dată Nebunia strigă:
"Eu vreau să număr, eu vreau să stau la numărat!" Şi, după cum nimeni nu era destul de nebun ca să contrazică Nebunia, celelalte vicii şi virtuţi au fost de acord. Nebunia, acum rezemată cu faţa la trunchiul unui arbore, a început să numere: "Unu, doi, trei,..."
In timp ce Nebunia număra, celelalte vicii şi virtuţi au alergat ca să se ascundă. Tandreţea - pe cornul Lunii, Trădarea într-o grămadă de gunoaie. Duioşia s-a pitit printre nouri, iar Pasiunea în mijlocul pământului. Minciuna spunea că se va ascunde sub o piatră, dar s-a ascuns în fundul unui lac. Avariţia s-a băgat într-un sac. 
Şi Nebunia continua să numere: "70, 71, 72,.."
Acum, toate virtuţile şi viciile erau deja ascunse, cu excepţia Iubirii. Nehotărâtă, Iubirea nu reuşea să se hotărască unde anume să se ascundă. De altfel, nu era de mirare, pentru că ştim cu toţii cât de greu ne ascundem Iubirea. 
Nebunia: "98, 99!" 
Chiar atunci, pe când Nebunia urma să numere 100, Iubirea s-a ascuns într-o tufă de trandafiri. 
Nebunia: "O sută! Am pornit la căutat!"
Lenea a fost primul viciu descoperit pentru că nu avea nici măcar puterea să se ascundă. Apoi, Nebunia a reperat Tandreţea ascunsă pe cornul Lunii şi Pasiunea din centrul pământului. Una câte una, toate viciile şi virtuţile au fost descoperite cu excepţia Iubirii. 
Nebunia era disperată. Atunci, Invidia îi şopti Nebuniei: "Ţi-a mai rămas Iubirea pe care o vei găsi în tufa aceea de trandafiri."
Atunci, Nebunia înşfăcă o furcă şi împunse cu sălbăticie tufa de trandafiri până când un strigăt disperat sfâşie aerul. Iubirea ieşi cu mîinile acoperindu-i faţa. Printre degete curgea sânge. In furia ei, Nebunia îi înţepase ochii Iubirii cu furca. 
"Ce-am făcut? Ce-am făcut?" striga disperată Nebunia. "Te-am orbit! Cum pot să-mi repar greşeala?"
Şi Iubirea îi răspunse: "Nu-mi mai poţi da ochii înapoi. Dar, dacă doreşti să faci ceva pentru mine, poţi să-mi fii ghid."
Şi, de atunci, Iubirea este oarbă şi este mereu însoţită de Nebunie.

  Dragostea…bucurie sau suferinta?

   
   
 Cand iubesti cu adevarat simiti atunci cand iubitul tau nu e langa tine,simti ca totul s-a oprit si merge dupa propiul tau ceas.simti ca un minut fara persoana iubita e o vesnicie,iar timpul cand va veti reintalni va fi magic,tevei simti ca in al noualea cer.sau gresesc?
 Oricat de mare,puernic,curajos si cu bani ai fi…fara dragoste..esti nimic…nimic!Fara dragoste nu ai avea bucurii dar nici suferinti,fara dragoste viata nu ar mai fi…Dragostea nu e intotdeauna asa cum ti-ai imaginat.Poti cateodata suferi pentru a castiga dragostea cuiva,dar nut e lasa batut!Lupta in continuare,biruieste raul prin bine!!
  ‘’Am fost in intuneric,sit u mi-ai deschis ochii spre a te iubi pe tine,un suflet innocent,sa ma schimbi,sa-mi schimbi felul de a fi,de a ma ma exprima!Ma iubesti?Stiu si o simt in fiecare zi!Tot mai adanc incearca dragostea sa prinda radacini in sufletul meu si va fi grea despartirea…..chiar foarte grea!Va trebui sa o iau de la capat,dar…m-am obisnuit cu tine,cu parfumul tau,cu mangaierile tale,cu saruturile tale,cu buzele tale!Ametesc atunci cand pielea ta atinge pielea mea!!!!!!Stiu ca suntem diferiti,tu intr-un capat eu in altul!Te privesc din intuneric pentru ca mi-e frica sa ies la lumina..s-ar putea sa ma distruga!Esti tot ce am visat..totul pentru mine!eu sunt un demon …..tu…un inger trimis de sus sa ma scoata din infern!Am cerut sa ma schimb ca sa pot ajunge la tine…dar…e mult prea complicat!Am o inima neagra dar tu mi-ai facut-o alba ca zapada!am buze negre dart u mi le-ai inrosit!Am aripi negre dar acum sunt albe sipot zbura la tine!vreau sa te ating..sa devenim una..dar imi dau seama ca e doar un vis tulburator si straniu!Asta ma face sa-mi doresc si mai mult sa ajung latine sa fiu imparateasa inimii tale!Oare voi reusi?’’
  Ce-as putea sa-ti spun?O clipa mi-a ajuns sa te vad si inima meatresalta atunci cand te vede.Nu as putea vreodata sa te mint pentru ca m-as minti sip e mine,nu?
  Am suferit mult,chiar foarte mult din cauza iubirii,dar sa stii ca a fost foarte 
frumos sa iubesc!In viata trebuie sa iei partile bune de la un lucru!Sa iubesti…e singura cale pe acest pamant sa mai existi!Sa iubesti ….ce lucru implinitor!
  Sa nu uiti niciodata ca DRAGOSTEA iti da aripi dar asta depinde de tine daca stii sa zbori!daca ierti,crezi,uiti totul,atunc poti spune ca dragostea ce o porti pentru persoana iubita e adevarata!
  DRAGOSTEA este un joc ciudat:nu il intelegi dar intri in el!Este un lucru de nepretuit!Oricat ai da:toata averea ta:pentru dragoste si nu ai avea decat dispret!Nimic nu poate stinge sau distruge dragostea,nici macar apele cele mari,focul cel mai puternic sau orice altceva!Nu,nu poti omori dragostea!
  Tac si privesc ochii adanci care m-au descatusat atunci cand eram lovit de stanci!Tu esti iubirea mea dintai,primul pas mi l-ai schimbat intr-un zbor adevarat!Vreau sa fiu in inima ta!
  TE IUBESC…nu inteleg cum doua cuvinte asa simple pot umple un spatiu asa MARE!

Dragostea





Trăim într-o lume plină de oameni care iubesc şi care sunt iubiţi. Oameni care cred că ştiu ce înseamnă dragostea, dar totuşi nu o pot explica. Atunci mi-am pus întrebarea : ce înseamnă dragostea? Ce sentiment este acesta pe care îl trăim, dar nu îl înţelegem? Cînd suntem la vîrsta adolescenţei, adesea ne îndrăgostim şi toţi avem explicaţii diferite la acest sentiment. De exemplu, pentru unii dragostea există numai la căsătorii şi nu tot timpul, dar totuşi ne îndrăgostim pînă la a cea nuntă. Pentru alţii, acest sentiment nu există, ei spun că este doar simpatie, atracţie şi nimic mai mult. Însă simpatie şi atracţie putem avea nu doar faţă de o persoană, ci şi faţă de un animal sau de un obiect. 
Rezultă că putem să ne îndrăgostim de tot ce ne înconjoară. Pentru unii dragostea este un sentiment prin care cineva îşi arată respectul faţă de o altă persoană. Însă respectul îl putem avea şi faţă de o persoană în vîrstă, deci suntem îndrăgostiţi în ea. Şi totuşi nu înţeleg ce este dragostea? Poate că dragostea este puterea de a ierta. Posibil! Eu nu am fost niciodată îndrăgostita, chiar dacă am spus de multe ori că iubesc pe cineva, însă eu cred că dragostea este un sentiment prin care suferi. 
Adică o suferinţă plăcută, o suferinţă de la care primeşti plăcere. Plăcere de la discuţia cu o anumită persoană, de la înfăţişarea ei, de la zîmbetul fermecător, care te duce într-o lume a ta. Uneori, acest sentiment îl simţi atunci cînd vezi că pierzi acea persoană şi, pentru a o întoarce, eşti gata să sari în faţa morţii. Sari cu speranţa că-ţi vor creşte aripi şi atunci cînd cazi ca o piatră, doar acea persoană îţi poate da aripi.
 Mulţi oameni îndrăgostiţi caută nişte principii pentru a atrage atenţia cuiva. Însă aceste principii nu există. Persoana dată singură se va uita la tine şi, de aceea, nu trebuie să te schimbi, doar pentru a fi pe placul cuiva. Ea, dacă te va iubi, te va iubi aşa cum eşti. De multe ori nişte persoane se îndrăgostesc doar pentru aceea că trebuie să se căsătorească. Şi la acea nuntă pun jurămînt pe viaţă că va iubi acea persoană.

Două inimi, o singură dragoste,
Două promisiuni, un legămînt,
Două vieţi devin una…

Însă căsătoria este o consecinţă a dragostei, ci nu o cauză. De aceea, trebuie să fim atenţi cu dragostea, căci ea nu este o sumă de bani pe care o poţi cheltui cum vrei, dragostea este o viaţă întreagă…

Secretul fericirii 


Fericirea : multi zic ca este "ceva greu de definit" si apoi te iau cu e ca si cand ai intreba "ce este viata ?". Pe unii din noi nu ne mai satisfac astfel de raspunsuri :). Altii zic ca este o anumita stare de exaltare pe care omul o simte foarte rar in viata si pe durate foarte mici. O opinie care acum ma face sa zambesc este "intr-o viata, suma duratelor momentelor cand un om este fericit este de aproximativ 3 secunde". Trist. Nu vrem sa credem asta. Vrem sa credem ca putem fi fericiti. Vrem sa credem. Iata primul pas. Cu alte cuvinte este alegerea noastra. Cred ca nu sunt multi cei care cred ca suntem o unealta in mana "sortzii". Noi, oamenii, avem capacitatea de a decide, de a cunoaste si de a gandi. Si, din fericire, ne place sa folosim aceste instrumente. Eu afirm ca fericirea este un mod de viata. Este o trasatura definitorie a unei existente in care, chiar daca cateodata esti plictisit sau trist, sau alte stari care vin in contradictie cu ideea generala de fericire, stii mereu cum sa te intorci la un echilibru, la o stare de buna, de... fericire. Este utilizarea inteligenta a acestor instrumente pe care le avem la indemana. Oricum, fericirea exista, dureaza mai mult de 3 secunde :), iar modul "fercit" de viata exista, a fost experimentat ;) si nu e asa mare filosifie de capul lui cum s-a facut, se face si se va mai face probabil. Lucrurile sunt simple, si, pe cat de simple pe atat de frumoase. Si numai placerea oamenilor de a complica lucrurile simple ii indeparteaza de la retzeta fericirii.

Ok. Dar secretul fericirii ? Unii zic nu stiu, altii ca nu exista. Eu va zic ca secretul fericirii este dragostea. Aud hiuduieli dezamagite, care inghit entuziasmul timid al celor care, inca mai cred ca dragostea are putere. Vretzi sa va zic cum suna huiduielile ? Sunt vocile sceptice pe care le auzitzi in cap chiar acum : "Hodoronc-tronc-trosc", "Hai c-ai zis-o", "Ce cliseu !", etc. Iaca v-am deconspirat ! :) Ei, acum, daca nu abandonatzi, o sa va explic.

Dragostea este ca un far : raspandeste lumina in jur. In lumina ei, se gaseste tot ce omul are nevoie, sufleteste vorbind. Se spune ca unui om, daca il ajuti cu mancare, ii faci un bine de moment. Daca ii oferi dragoste, cadoul poate tzine vesnic. S-ar putea sa schimbi total viata unui om daca ii arati dragoste doar cateva clipe. Poate ca omul si-a pierdut speranta, poate nu mai gaseste sensul existentei. Si tu i-l arati : dragostea. Poate nu ma credeti, dar oamenii care (aproape) si-au pierdut speranta, iubesc enorm viata. Si cauta cu disperare un motiv sa-si revina, cauta cu disperare o raza de speranta de care sa se agatze. Incercati sa vorbiti cu cineva foarte sarac, un mutilat care sta, batut de soarele verii pe marginea unei scari, la autogara si asteapta sa treaca un calator ratacit, sa aiba de la cine sa cerseasca o tzigara. Daca vorbesti cu el, va incepe sa planga de fericire si emotie. Tie-ti va fi putin sila de mirosul lui sau de hainele lui murdare. Dar el va plange. Si in ochii lui vei gasi cea mai mare recunostinta, cea mai mare lumina. Va uita de tigara, va uita de foame. Si, spre deosebire de calatorii care i-au dat o tigara sau bani de vodca, tu vei ramane in sufletul lui. Si, vei fi in rugaciunile lui. N-ai nevoie de rugaciunile lui ? Eu zic sa te mai gandesti..

Dragostea ii tine pe oameni uniti si topeste toate neintelegerile dintre ei. Dragostea acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Cand te uiti la ceilalti fara dragoste, este ca si cand te-ai uita la ceva pe intuneric. Cand simti dragoste pentru oameni, atunci ai aprins lumina. Atunci poti vedea minunile din jur. Pe intuneric, este urat, esti singur si ti-e frica. Pe lumina, poti sa vezi ceva frumos care sa te incante. Sigur ca poti sa vezi si ceva urat :P. Dar, macar vezi, vezi adevarul, vezi si poti sa te bucuri. Pe intuneric tinzi sa fii pesimist. E adevarat ca ce vezi cand aprinzi lumina poate fi mai rau decat cele mai rele fantezii. Dar macar stii despre ce e vorba. Sau, poate, iti place sa te mintzi 
singur si atunci e mai bine, mai caldutz pe intuneric.... ? 

Oricum, din experienta proprie, dragostea de oameni te face fericit. Iti ia privirile de la tine-insutzi. Ce far e ala care lumineaza inspre interior ? Pentru mine, faptul ca am o existenta plina de dragoste, ma face sa-i vad intr-adevar pe cei din jur si asta ma incanta. Lumina farului nu lumineaza doar fetzele lor. Le lumineaza si sufletele, lumineaza tot ce este mai minunat in ei. 

Avem o lume frumoasa in jur, plina de oameni. Pacat ca uitam sa ne luam lanternele cu noi.

Mai mult sau mai putin credibil, oamenii de stiinta tind sa acorde din ce in ce mai mult credit teoriei conform careia ochii reflecta personalitatea unei persoane. In plus, acestia sustin si existenta unei anumite compatibilitati intre parteneri in functie de culoarea pe care o au ochii acestora.

Verde la verde trage

Daca ochii tai sunt verzi, inseamna ca iubesti fiecare particica din viata, cu bune,cu rele, asa cum este ea. Esti o fire energica si puternica, ambitioasa si dura, iar o iubire linistita si confortabila te va plictisi repede. Cat de bine te intelegi cu un partener cu ochii albastri? Poate ca aveti aceeasi conceptie despre viata, insa incapatanarea ambilor parteneri va face ca din relatia voastra sa iasa tunete si fulgere, dar si multa, multa pasiune. Relatia cu un barbat cu ochii verzi se prevede a fi plina de farmec si culoare daca cei doi stiu cum si in ce moment sa spuna lucrurilor pe nume. Daca exista iubire si intelegere intre acesti parteneri, atunci fericirea in cuplu se anunta a fi una de lunga durata. Pe de alta parte, sansele unei aliante reusite cu o persoana cu ochi negri sunt aproape nule. Cei doi incearca sa se controleze reciproc, dar pentru ca se incomodeaza unul pe celalalt, vor renunta la relatia lor de buna voie. Cum se inteleg persoanele cu ochi verzi cu cele ce au ochii caprui? Destul de bine, spun psihologii, chiar daca compatibilitatea nu este de suta la suta. Natura mai imprudenta a persoanei cu ochi verzi va fi completata de stabilitatea si profunzimea personalitatii celor cu ochii caprui, iar pragmatismul unuia prin spiritul senzitiv al celuilalt.

Sensibilitatea ochilor albastri

Cei care au ochii albastri sunt niste fiinte suta la suta emotionale. Sunt extrem de sensibili la criticile si la lipsa de atentie a celor din jur. Au sentimente profunde, insa exteriorizarea acestora este uneori superficiala. Au nevoie de un partener care sa le sporeasca increderea in sine si sa le trasforme reticenta fata de nou in deschidere si acceptare. Este foarte probabil sa il gaseasca printre persoanele cu ochii negri. Spiritul viguros al unui astfel de partener ii poate intari puterea partenerului cu ochii albastri. Daca ai ochii albastri, alaturi de un partener cu ochi caprui vei putea desfasura o relatie linistita, aducatoare de pace si de multumire. Pe de alta parte, uniunea cu un partener cu ochi albastri aduce mult cu un joc de loterie. Cei doi se aseamana atat de mult, incat isi intuiesc unul altuia dorintele si asteptarile.

Ochi negri si disciplinati

Ochii negri indica o personalitate practica si disciplinata cu o perceptie realista si profund analitica asupra lucrurilor, dar si o fire impulsiva, sceptica si egocentrica cateodata. Exista sanse de supravietuire alaturi de un partener cu ochi caprui doar daca primul partener isi tempereaza firea navalnica. Altfel, firea delicata a partenerului cu ochi caprui va avea de suferit de pe urma vorbelor tari aruncate de partenerul cu ochi negri. Relatia unei persoane cu ochi negri cu o persoana avand ochii tot negri este una extrem de reusita, intrucat se pune mare pret atat pe senzualitate, cat si pe confortul si stabilitatea caminului.

Senzualitatea ochilor caprui

Despre persoanele cu ochi caprui se spune ca au o senzualitate aparte si ca sunt daruite cu o mare putere de empatie. Sunt capabile sa vibreze fata de trairile altora, iar culoarea ochilor are intensitatea personalitatii. Se comporta insa mult prea dramatic si deseori au senzatia ca nu primesc de la partener ceea ce merita cu adevarat. In ciuda faptului ca manifestarile lor de independenta sunt gresit percepute, pot dezvolta o relatie armonioasa si profunda cu un partener cu ochii negri.

FERICIRE SI TRISTETE.....Pe zi ce trece inima mea se umple de venin si moare odata cu iubirea. Insa durerea suferinta si amintirea raman. Ele nu mor ele raman sa-mi terorizeze sufletul pan ail vor distruge si pe el. Sentimentele sunt inselatoare. Acum iubesti maine urasti. O greseala si toate se duc de rapa. Iubirea se pierde iar in urma ei ramane doar despartirea. Iar despartirea doare, si durerea ramane in suflet pentru mult timp.

Ma pierd uneori in ganduri si intrebari la care nu le gasesc raspunsul. Ma chinui sa caut in amintiri un motiv pentru care relatia noastra s-ar fi putut termina. Nu gasesc. Ma pierd in intuneric si nu gasesc nici o lumina care sa-mi calauzeasca pasii. Sau poate………mai trebuie sa astept. Poate voi gasi un raspuns la toate intrebarile pe care le am. Poate voi gasi o lumina care sa ma ajute sa ies din intuneric. Sau poate nu…Nimeni nu stie ce ne rezerva viitorul.Uneori imi imaginez cum ar fi sa fim din nou impreuna. Dar, probabil, asta nu se va intampla sau poate va fi prea tarziu. Eu nu sunt ca tine. Nu pot sa fac alte persoane sa sufere doar ca sa imi fie mie bine. Viata nu se refera doar la asta. Ca sa fii fericit cu adevarat nu trebuie sa ii faci pe altii sa sufere, esti fericit atunci cand stii ca persoanele dragi tie sunt fericite, cand stii ca tu cu fortele proprii ai facut pe cineva fericit. Doar atunci vei simti cu adevarat ce inseamna fericirea.

Fericirea nu bate la usa sin u vine cand o chemam noi din pacate. Iar cand vine sta prea putin ca san e dam seama ce inseamna ea cu adevarat. Ea nu te intreaba daca o primesti sau nu pentru ca stie sigur ca sufletul tau o astepta cu nerabdare dar nici nu te intreaba daca poate pleca pentru ca stie ca nu o vei lasa sa plece nicicand din inima ta.

Dar cand ea pleaca vine suferinta care de asemenea nu bate la usa pentru ca stie ca nu ai s-o lasi sa intre. Stie ca va sta mult in sufletul tau si stie ca se va hrani cu multe lacrimi. Sa incercan s-o alungam. Sa n-o hranim. Sa luptam contra ei. Poate ca asa va pleca. Cate rani nu ne face ea. Dar…nu e vina ei. Ea nu stiesa faca altceva si mai ales e create de noi. Noi am creat-o cu lacrimile noastre. Si ce rau doare suferinta si ce gol ne lasa in suflet, o rana care parca nu vrea sa se vindece indifferent ce am face noi. Si dintr-o data parca niciodata nu ar fi fost, dispare. Pentru ca in fata iubirii adevarate ea nu are nici o putere. Acum e in sufletul meu dar stiu ca va pleca. Pentru ca voi lupta cu ea cat va fi nevoie.

N-o las sa puna stapanire pe viata mea. Cum e posibil ca o singura persoana sa iti aduca atata fericire si atata suferinta? Oare nu ai simtit niciodata ce inseamna suferinta? Poate ca nu…sau poate ca da. Sunt intrebari fara raspuns.
Stau uneori si imi amintesc clipele pe care le-am petrecut impreuna. Totul era roz. Lumea se invartea in jurul nostrum fara ca noi sa stim. Viata era asa de frumoasa si tot ce imi doream era sa fie mereu asa. Credeam ca macar aceasta dorinta mi se va indeplini. Dar poate ca am gresit prea mult sau am vrut prea mult. Nu cred ca am vrut ceva ce nu am putut avea. Am vrut doar putina fericire in viata mea.

Am invatat ca daca vrei poti, si daca dai gres nu inseamna ca ai pierdut. Am invatat sa cred in destin si ca vine un moment cand roata se intoarce si vine randul tau sa judeci…sa spui DA sau NU….Vreau sau Nu vreau. Sa spui ce ai pe suflet fara ca cineva sa te opreasca. Am invatat ca viata nu poate fi roz tot timpul pentru ca ne-am hrani cu iluzii si am uita ca traim si nu suntem singuri pe pamant. Am invatat sa traiesc…bine sau rau …ramane de vazut.

Cum e viata uneori te loveste cand te astepti mai putin, te ajuta cand nu mai ai nici o speranta incat la un moment dat nici nu mai stii ce e viata cu adevarat.
Viata e o poveste care parca nu se mai termina si cu fiecare zi care trece ti se pare ca povestea e tot mai interesanta si iti pare rau ca ai mai dat o fila din povestirea vietii tale in favoarea altei file pe care o vei citi a doua zi.

Totul e asa straniu si parca asa frumos, asa trist, asa minunat ca ti-ai dori sa fii mereu tanar sa se opresca timpul in loc si povestea sa nu se mai termine niciodata.
Alteori ai vrea sa rescrii povestea sau sa o stergi de tot. Ce poate fi mai frumos decat paginile despre iubire, pe care le citim cu sufletul si suntem dezamagiti cand finalul nu e cel pe care ni l-am dorit. Totusi , vom ajunge la o pagina cand totul va fi posibil, nu vom putea da inapoi si povestea de iubire va avea finalul dorit. Atunci ne vom dori sa ramanem mereu la aceeasi pagina, sa stergem restul povestii pastrand doar acea frantura de pagina care ne-a facut sufletul plin de lumina si inima plina de dragoste si iluzii.

Atunci vrem sa traim din iluzii. Atunci credem ca totul ne e permis. Atunci simtim cu adevarat ce e fericirea. Pentru ca ramane cu noi si parka nu mai vrea sa plece. Iar cand pleaca nu lasa suferinta in locul ei pentru ca e sigura ca se va intoarce in curand. Asa e ea, mica si neajutorata se joaca mereu cu sufletele oamenilor.

Chiar daca acum ma chinui in intunericul suferintei stiu ca va veni vremea sa ies din acest intuneric. Voi gasi lumina si cu ajutorul ei drumul cel bun. Voi merge pe acel drum si la capatul lui voi gasi raspunsurile pe care acum le caut. Atunci voi scrie inca o fila din povestea vietii mele. Sper ca aceasta fila sa fie una fericita. Sper sa imi doresc sa opresc timpul. Dar…sunt doar iluzii.
Inca traiesc din iluzii, si nu stiu cat o sa rezist asa. Iluziile se spulbera in vant dar sufletul ramane alaturi de mine toata viata. Ce bine ar fi sa ii poti da mereu ceea ce iti cere, sa il multumesti mereu. Dar…inima nu te lasa pana nu ii faci pe plac ei si uite asa ajungi sa suferi. Ajungi sa ii faci rau sufletului tau. Fara sa vrei chemi suferinta in locul fericirii.

Ce oroare! Ai vrea sa dai timpul inapoi, sa schimbi totul, sa iei totul de la inceput. Dar… nu mai ai putere. Simti ca esti neputincios si parka ai vrea sa se sfarsesca totul, parca ai vrea sa mori, sa scapi de tot raul din sufletul tau. Si totusi ceva te impiedica sa faci asta. Inca mai speri ca totul se va termina cu bine. Inca mai crezi in steaua ta norocoasa si te rogi cu lacrimi fierbinti la Dumnezeu. Te rogi sa te ajute, ii promiti ca vei face tot ce iti cere, ii dai sufletul pe tava si iti pui toata speranta in El. Si uite asa ai mai dat o pagina din cartea vietii.

O pagina trista dar plina de incredere si speranta. In aceste momente credinta ta e mai mare ca oricand, si vrei ca Dumnezeu sa it idea un semn cat de mic ca te-a auzit. Esti in stare sa iei orice lucru ca pe un semn. Nu vrei nimic mai mult decat ajutor. Te rogi cu gandul ca la sfarsitul rugaciunii se va intampla o minune si parca esti asa dezamagit cand vezi ca nu se intampla nimic. Ai vrea sa fii mic.

Sa te ascunzi undeva unde sa nu te vada nimeni si sa iti plangi durerea. Dar... vai...esti asa neputincios. Lacrimi ti se scurg pe obraji. Simti ca nu mai poti. Ai vrea ca Dumnezeu sa te ia la El. Vrei o minune. De fapt nici tu nu mai stii ce vrei. Il vrei inapoi pe cel care te-a facut sa suferi atat. Si plangi cand te gandesti ca acum strange in brate pe altcineva. In aceste momente preferi sa fii singur.

Tu cu Dumnezeu, sa-I vorbesti, sa il intrebi cu ce I-ai gresit de te pedepseste asa de greu. Dar apelam la El doar cand avem probleme si noi vrem ca El sa ne ajute. Suntem uneori asa de egoisti! Dar… simti ca inima ti se rupe in bucati si nu mai rezisti. El e singura ta speranta. Singurul care te mai poate ajuta acum pentru ca de la El vin toate. Si uite asa , cand disperarea ne cuprinde, cand in sufletul nostru e doar suferinta tot ce iti doresti este sa mori sau sa fie totul ca inainte.

Crezi ca viata ta nu mai are nici un sens, ca lumea poate exista si fara tine, fara sa te gandesti la cei care vor suferi din cauza ta. Si dupa un timp toate trec ca si cum nu ar fi fost vreodata. Si ne gandim cu nostalgie la clipele frumoase pe care le-am trait canva alaturi de o persoana iubita. Si parca lacrimile iti apar din nou. Dar acum ai trecut de acel moment greu.

Acum vrei sa traiesti din nou, vrei sa iti refaci viata si sa ii demonstrezi cuiva ca nu iti mai pasa, chiar daca nu e adevarat. Si reusesti pentru ca vrei cu adevarat sau pentru ca acum ai pe altcineva alaturi care sa te sprijine. Acum te gandesti la persoanele pe care le-ai facut sa sufere candva. Si-ti pare rau de ceea ce ai facut pentru ca acum stii ce au simtit si ele. Acum te gandesti ca Dumnezeu te-a pedepsit pentru ce ai facut candva.

Atunci cand in viata ta totul e negru ai impresia ca totul ti se intampla numai tie. Te gandesti ca iti va trece si in scurt timp vei fi altfel. Iti doresti ca timpul sa treaca asa de repede incat tocmai de aceea parca trece mai greu ca de obicei. Ai vrea sa uiti dar parca mereu, fara sa vrei, imaginile iti revin in minte si cauti motive fara sa le gasesti. Motive pe care nu le vei descoperi singur niciodata. Chiar daca pana la urma le descoperi. E prea tarziu atunci ca sa mai poti schimba ceva.

Si totusi... acum esti fericit!

Am nevoie de cineva care sa ma iubeasca pt ceea ce sunt, simt nevoia unei alinari, simt nevoia sa evadez din lumea asta plina de minciuni si rautati, dar nu pot, trebuie sa raman aici si sa-mi vad de drum, un drum pe care nu l-am inceput singura dar pe parcursul lui am ramas singura, fara putere fara nimic:((

Am impresia k iubesc un suflet care nu este capabil sa dea nimic in schimb, nici macar o vorba buna.pot sa mai am pretentii la o mangaiere, sau la un sarut ? :( Pt mine acum totul este un vis, din care nu stiu daca o sa ma trezesc prea curand, sau dak o sa ma trezesc vreodata... Nu sunt asa mare k sa stiu ce e aia o dragoste adevarat, dar acel sentiment de dorinta parca ma doboara si o gelozie puternica care ma face sa inebunesc :( Nu multi stiu cum e sa te trezesti plangand pt "el" sau sa te gandesti la clipele frumoasa petrecute impreuna sau la simplul chip al lui... sa te doboare o durere suportabila si placuta de stomac... asa numitii fluturi, dar nu se potolesc sa zboare pana knd o pers te duce departe de el....


Singuratatea aduce cu ea un sentiment de neincredere de sine... stiu ce inseamna cuv "SINGURATATE" ... o urasc, dar nu inteleg de ce in viata Dumnezeu iti da ceva de care tu te feresti mai mult... tristete, suferinta, singuratate. dak toti ne-am dori acetse lucruri poate k Dumnezeu ne-ar da fericire, iubire si o viata plina de bucurii... Nu putem sa ne dorim ceea ce avem deja... :-<>

Oamenii nu stiu sa renunte la suferinta. De teama necunoscutului prefera suferinta, care le este deja familiara.

Omul trebuie sa sufere. Cand nu are motive reale, inventeaza unele.

Tristetea nu e altceva decat o stare sufleteasca in declin.

Eu mam nascut pe 10 octombrie era o zi frumoasa de toamna asa mia spus mama ca era soare si era cald.Toti imi spun ca atunci cand eram mica eram dragalasa si frumoasa ca un ingeras avand ochii albastri si parul blond carliontat.Eram foarte timida in copilariei aveam prietenii dar foarte putini.A fost frumoasa copilaria mea plina de aventuri si nazbatii pe care le faceam ca oricare copil.Odata ajunsa la varsta adolescentei au inceput problemele responsabilitatile.Problemele erau legate de fizic la acea varsta pentru ca fiecare fata era diferita in felul ei fiecare se intreba de ce ea e asa si nui la fel ca ea erau multe divergente pe tema asta,divergente cu care mam confruntat si eu.Nu ma vedeam frumoasa de fiecare data imi gaseam un defect ma uitam in oglinda si mereu gaseam ceva in neregula cu fizicul meu.Ajunsa la varsta majoratului totul a inceput sa devina mai dificil si pesimismul meu sa se accentueze din ce in ce mai tare.Am suferit in dragoste inca de la prima iubire ,prima iubire a fost un esec ,cred ca devina a fost comunicarea fiind foarte timida comunicam f putin dar totusi a fost o relatie de lunga durata a tinut un an si zece luni a fost o relatie frumoasa din care am amintiri placute dar sa dus ,si a aparut alt baiat in viata mea care ma invatat cei iubirea in adevaratul sens al cuvantului dar sa dus si aceasta relatie dupa un an si 3luni pana acum numai dezamagiri....In prezent sunt impreuna cu un baiat de 3luni la inceput a fost frumos ca in orice relatie dar apoi totul sa spulberat incet incet au aparut diferite probleme care au cauzat distantarea noastra nu stiu ce va fii in viitor cred ca din nou suferinta....Sunt o persoana foarte pesimista pentru ca niciodata nimic numi iese cum vreau eu si pana acum am avut parte numai de suferinta ,incerc sa fiu optimista dar nu ma pot minti singura ,sper ca nu vam plictisit cu povestioara mea .Fiti optimisti ca viata e frumoasa si trebuie traita la maxim.....

Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise. 
Al. Dumas

Un pesimist vede dificultatea in foecare provocare. Un optimist vede oportunitatea in fiecare provocare.

Pesimismul este doar numele pe care oamenii lipsiţi de îndrăzneală îl dau înţelepciunii.

Optimism pentru pesimisti 
Atunci cand iti spui "de ce mi se intampla numai mie?", inseamna ca esti si un om cu totul deosebit, nu?
Atunci cand spui ca te-ai saturat de tara asta de kkt, dar mai stai in ea, inseamna ca ceva bun te tine totusi aici, nu?
Cand esti iritat pentru ca ala din metrou, de langa tine, asculta manele pe telefon gandeste-te si la zecile de mii de oameni care au mers la concertele tari din ultimii ani, organizate, helllooo, in Romania!
Nu te enerva cand stai la coada sa platesti o factura. Gandeste-te ca ai cu ce sa o platesti si macar nu e coada de la "Urgenta".
Fa o un cadou cuiva! Si tie ti-ar placea sa primesti unul, nu?
Fetelor, aranjati-va, zambiti, bagati-va in seama, pentru ca aveti de spus mai mult decat o reteta de ciorba! Suntem oricum fascinante.
Baieti, nu va fie rusine sa fiti vazuti cu flori in mana. Cu siguranta voi veti primi mai mult decat aia care stau deoparte si carcotesc.
Sunati-va prietenii mai vechi.
Trafic aglomerat? Lasati masina acasa. Luati-o agale pana la destinatie sau pana la metrou, poate va intalniti cu cineva drag.
Mancati ceea ce va place.
Ascultati muzica frumoasa.

Frumusetea nu inseamna neaparat divinitate... si pesimismul are partea lui frumoasa:X

Se intampla des sa auzi in jur “nu mai fi asa pesimist”, “vezi jumatatea plina a paharului”, “gandeste pozitiv” etc. Teoretic, ideal ar fi sa fim toti optimisti. Adica sa nu fim pesimisti. Dar ce reprezinta optimismul si ce reprezinta pesimismul ?
Pesimistii spun ca oamenii optimisti sint”naivi”sau “orbi”. Asa o fi ?


Majoritatea ar spune ca optimismul nu este decit increderea in viata, in propriile puteri, asociata cu convingerea ca, in caz de pericol sau deceptie vom sti cum sa reactionam. Unii spun ca optimismul este legat oarecum de religie/credinta, si ca fara o entitate superioara care sa vegheze lucrurile si sa le tina intr-o “dreptate”, nu poti spera la “bine”.

Eu as spune ca optimismul este fundatia curajului. Stimei de sine. Pentru asta insa, trebuie sa-ti cunosti limitele, si atunci cand te avanti prea departe sa nu consideri ca “a fost un nenoroc”, si dupa experiente repetate sa dai in pesimism.

Voltaire spunea: “Ce este optimismul? Este furia de a susţine că totul e bine, când îţi merge rău.”

In opozitie, gasim pesimismul. Jumatatea goala. Celalalt mod de-a aborda viata. In Occident s-a dezvoltat un adevarat cult pentru a promova gandirea pozitiva impotriva tendintei bolnavicioase a omului stresat de a tinde spre deprimare.

Se afirma ca pe masura ce avansezi in varsta si ai experiente neplacute, tinzi sa crezi ca e inevitabil sa nu ajungi “rau”. Murphy cel mai cunoscut promotor al acestui mod de a gandi. Asa cum optimismul era sustinut de oameni influienti, asa si pesimismul.

Mark Twain; “Pesimismul este doar numele pe care oamenii lipsiţi de îndrăzneală îl dau înţelepciunii.”

Asadar, pana la urma… a fii intelept inseamna a te astepta la ce e mai rau ? Sau mai degraba a stii cum sa abordezi situatia inseamna a fii intelept?