Am nevoie de cineva care sa ma iubeasca pt ceea ce sunt, simt nevoia unei alinari, simt nevoia sa evadez din lumea asta plina de minciuni si rautati, dar nu pot, trebuie sa raman aici si sa-mi vad de drum, un drum pe care nu l-am inceput singura dar pe parcursul lui am ramas singura, fara putere fara nimic:((

Am impresia k iubesc un suflet care nu este capabil sa dea nimic in schimb, nici macar o vorba buna.pot sa mai am pretentii la o mangaiere, sau la un sarut ? :( Pt mine acum totul este un vis, din care nu stiu daca o sa ma trezesc prea curand, sau dak o sa ma trezesc vreodata... Nu sunt asa mare k sa stiu ce e aia o dragoste adevarat, dar acel sentiment de dorinta parca ma doboara si o gelozie puternica care ma face sa inebunesc :( Nu multi stiu cum e sa te trezesti plangand pt "el" sau sa te gandesti la clipele frumoasa petrecute impreuna sau la simplul chip al lui... sa te doboare o durere suportabila si placuta de stomac... asa numitii fluturi, dar nu se potolesc sa zboare pana knd o pers te duce departe de el....


Singuratatea aduce cu ea un sentiment de neincredere de sine... stiu ce inseamna cuv "SINGURATATE" ... o urasc, dar nu inteleg de ce in viata Dumnezeu iti da ceva de care tu te feresti mai mult... tristete, suferinta, singuratate. dak toti ne-am dori acetse lucruri poate k Dumnezeu ne-ar da fericire, iubire si o viata plina de bucurii... Nu putem sa ne dorim ceea ce avem deja... :-<>

Oamenii nu stiu sa renunte la suferinta. De teama necunoscutului prefera suferinta, care le este deja familiara.

Omul trebuie sa sufere. Cand nu are motive reale, inventeaza unele.

Tristetea nu e altceva decat o stare sufleteasca in declin.

Eu mam nascut pe 10 octombrie era o zi frumoasa de toamna asa mia spus mama ca era soare si era cald.Toti imi spun ca atunci cand eram mica eram dragalasa si frumoasa ca un ingeras avand ochii albastri si parul blond carliontat.Eram foarte timida in copilariei aveam prietenii dar foarte putini.A fost frumoasa copilaria mea plina de aventuri si nazbatii pe care le faceam ca oricare copil.Odata ajunsa la varsta adolescentei au inceput problemele responsabilitatile.Problemele erau legate de fizic la acea varsta pentru ca fiecare fata era diferita in felul ei fiecare se intreba de ce ea e asa si nui la fel ca ea erau multe divergente pe tema asta,divergente cu care mam confruntat si eu.Nu ma vedeam frumoasa de fiecare data imi gaseam un defect ma uitam in oglinda si mereu gaseam ceva in neregula cu fizicul meu.Ajunsa la varsta majoratului totul a inceput sa devina mai dificil si pesimismul meu sa se accentueze din ce in ce mai tare.Am suferit in dragoste inca de la prima iubire ,prima iubire a fost un esec ,cred ca devina a fost comunicarea fiind foarte timida comunicam f putin dar totusi a fost o relatie de lunga durata a tinut un an si zece luni a fost o relatie frumoasa din care am amintiri placute dar sa dus ,si a aparut alt baiat in viata mea care ma invatat cei iubirea in adevaratul sens al cuvantului dar sa dus si aceasta relatie dupa un an si 3luni pana acum numai dezamagiri....In prezent sunt impreuna cu un baiat de 3luni la inceput a fost frumos ca in orice relatie dar apoi totul sa spulberat incet incet au aparut diferite probleme care au cauzat distantarea noastra nu stiu ce va fii in viitor cred ca din nou suferinta....Sunt o persoana foarte pesimista pentru ca niciodata nimic numi iese cum vreau eu si pana acum am avut parte numai de suferinta ,incerc sa fiu optimista dar nu ma pot minti singura ,sper ca nu vam plictisit cu povestioara mea .Fiti optimisti ca viata e frumoasa si trebuie traita la maxim.....

Ranile sufletului se deosebesc de celelalte prin aceea ca se acopera, dar nu se inchid; mereu dureroase, mereu gata sa sangereze cand le atingi, ele raman in inima vii si deschise. 
Al. Dumas

Un pesimist vede dificultatea in foecare provocare. Un optimist vede oportunitatea in fiecare provocare.

Pesimismul este doar numele pe care oamenii lipsiţi de îndrăzneală îl dau înţelepciunii.

Optimism pentru pesimisti 
Atunci cand iti spui "de ce mi se intampla numai mie?", inseamna ca esti si un om cu totul deosebit, nu?
Atunci cand spui ca te-ai saturat de tara asta de kkt, dar mai stai in ea, inseamna ca ceva bun te tine totusi aici, nu?
Cand esti iritat pentru ca ala din metrou, de langa tine, asculta manele pe telefon gandeste-te si la zecile de mii de oameni care au mers la concertele tari din ultimii ani, organizate, helllooo, in Romania!
Nu te enerva cand stai la coada sa platesti o factura. Gandeste-te ca ai cu ce sa o platesti si macar nu e coada de la "Urgenta".
Fa o un cadou cuiva! Si tie ti-ar placea sa primesti unul, nu?
Fetelor, aranjati-va, zambiti, bagati-va in seama, pentru ca aveti de spus mai mult decat o reteta de ciorba! Suntem oricum fascinante.
Baieti, nu va fie rusine sa fiti vazuti cu flori in mana. Cu siguranta voi veti primi mai mult decat aia care stau deoparte si carcotesc.
Sunati-va prietenii mai vechi.
Trafic aglomerat? Lasati masina acasa. Luati-o agale pana la destinatie sau pana la metrou, poate va intalniti cu cineva drag.
Mancati ceea ce va place.
Ascultati muzica frumoasa.

Frumusetea nu inseamna neaparat divinitate... si pesimismul are partea lui frumoasa:X

Se intampla des sa auzi in jur “nu mai fi asa pesimist”, “vezi jumatatea plina a paharului”, “gandeste pozitiv” etc. Teoretic, ideal ar fi sa fim toti optimisti. Adica sa nu fim pesimisti. Dar ce reprezinta optimismul si ce reprezinta pesimismul ?
Pesimistii spun ca oamenii optimisti sint”naivi”sau “orbi”. Asa o fi ?


Majoritatea ar spune ca optimismul nu este decit increderea in viata, in propriile puteri, asociata cu convingerea ca, in caz de pericol sau deceptie vom sti cum sa reactionam. Unii spun ca optimismul este legat oarecum de religie/credinta, si ca fara o entitate superioara care sa vegheze lucrurile si sa le tina intr-o “dreptate”, nu poti spera la “bine”.

Eu as spune ca optimismul este fundatia curajului. Stimei de sine. Pentru asta insa, trebuie sa-ti cunosti limitele, si atunci cand te avanti prea departe sa nu consideri ca “a fost un nenoroc”, si dupa experiente repetate sa dai in pesimism.

Voltaire spunea: “Ce este optimismul? Este furia de a susţine că totul e bine, când îţi merge rău.”

In opozitie, gasim pesimismul. Jumatatea goala. Celalalt mod de-a aborda viata. In Occident s-a dezvoltat un adevarat cult pentru a promova gandirea pozitiva impotriva tendintei bolnavicioase a omului stresat de a tinde spre deprimare.

Se afirma ca pe masura ce avansezi in varsta si ai experiente neplacute, tinzi sa crezi ca e inevitabil sa nu ajungi “rau”. Murphy cel mai cunoscut promotor al acestui mod de a gandi. Asa cum optimismul era sustinut de oameni influienti, asa si pesimismul.

Mark Twain; “Pesimismul este doar numele pe care oamenii lipsiţi de îndrăzneală îl dau înţelepciunii.”

Asadar, pana la urma… a fii intelept inseamna a te astepta la ce e mai rau ? Sau mai degraba a stii cum sa abordezi situatia inseamna a fii intelept?