FERICIRE SI TRISTETE.....Pe zi ce trece inima mea se umple de venin si moare odata cu iubirea. Insa durerea suferinta si amintirea raman. Ele nu mor ele raman sa-mi terorizeze sufletul pan ail vor distruge si pe el. Sentimentele sunt inselatoare. Acum iubesti maine urasti. O greseala si toate se duc de rapa. Iubirea se pierde iar in urma ei ramane doar despartirea. Iar despartirea doare, si durerea ramane in suflet pentru mult timp.

Ma pierd uneori in ganduri si intrebari la care nu le gasesc raspunsul. Ma chinui sa caut in amintiri un motiv pentru care relatia noastra s-ar fi putut termina. Nu gasesc. Ma pierd in intuneric si nu gasesc nici o lumina care sa-mi calauzeasca pasii. Sau poate………mai trebuie sa astept. Poate voi gasi un raspuns la toate intrebarile pe care le am. Poate voi gasi o lumina care sa ma ajute sa ies din intuneric. Sau poate nu…Nimeni nu stie ce ne rezerva viitorul.Uneori imi imaginez cum ar fi sa fim din nou impreuna. Dar, probabil, asta nu se va intampla sau poate va fi prea tarziu. Eu nu sunt ca tine. Nu pot sa fac alte persoane sa sufere doar ca sa imi fie mie bine. Viata nu se refera doar la asta. Ca sa fii fericit cu adevarat nu trebuie sa ii faci pe altii sa sufere, esti fericit atunci cand stii ca persoanele dragi tie sunt fericite, cand stii ca tu cu fortele proprii ai facut pe cineva fericit. Doar atunci vei simti cu adevarat ce inseamna fericirea.

Fericirea nu bate la usa sin u vine cand o chemam noi din pacate. Iar cand vine sta prea putin ca san e dam seama ce inseamna ea cu adevarat. Ea nu te intreaba daca o primesti sau nu pentru ca stie sigur ca sufletul tau o astepta cu nerabdare dar nici nu te intreaba daca poate pleca pentru ca stie ca nu o vei lasa sa plece nicicand din inima ta.

Dar cand ea pleaca vine suferinta care de asemenea nu bate la usa pentru ca stie ca nu ai s-o lasi sa intre. Stie ca va sta mult in sufletul tau si stie ca se va hrani cu multe lacrimi. Sa incercan s-o alungam. Sa n-o hranim. Sa luptam contra ei. Poate ca asa va pleca. Cate rani nu ne face ea. Dar…nu e vina ei. Ea nu stiesa faca altceva si mai ales e create de noi. Noi am creat-o cu lacrimile noastre. Si ce rau doare suferinta si ce gol ne lasa in suflet, o rana care parca nu vrea sa se vindece indifferent ce am face noi. Si dintr-o data parca niciodata nu ar fi fost, dispare. Pentru ca in fata iubirii adevarate ea nu are nici o putere. Acum e in sufletul meu dar stiu ca va pleca. Pentru ca voi lupta cu ea cat va fi nevoie.

N-o las sa puna stapanire pe viata mea. Cum e posibil ca o singura persoana sa iti aduca atata fericire si atata suferinta? Oare nu ai simtit niciodata ce inseamna suferinta? Poate ca nu…sau poate ca da. Sunt intrebari fara raspuns.
Stau uneori si imi amintesc clipele pe care le-am petrecut impreuna. Totul era roz. Lumea se invartea in jurul nostrum fara ca noi sa stim. Viata era asa de frumoasa si tot ce imi doream era sa fie mereu asa. Credeam ca macar aceasta dorinta mi se va indeplini. Dar poate ca am gresit prea mult sau am vrut prea mult. Nu cred ca am vrut ceva ce nu am putut avea. Am vrut doar putina fericire in viata mea.

Am invatat ca daca vrei poti, si daca dai gres nu inseamna ca ai pierdut. Am invatat sa cred in destin si ca vine un moment cand roata se intoarce si vine randul tau sa judeci…sa spui DA sau NU….Vreau sau Nu vreau. Sa spui ce ai pe suflet fara ca cineva sa te opreasca. Am invatat ca viata nu poate fi roz tot timpul pentru ca ne-am hrani cu iluzii si am uita ca traim si nu suntem singuri pe pamant. Am invatat sa traiesc…bine sau rau …ramane de vazut.

Cum e viata uneori te loveste cand te astepti mai putin, te ajuta cand nu mai ai nici o speranta incat la un moment dat nici nu mai stii ce e viata cu adevarat.
Viata e o poveste care parca nu se mai termina si cu fiecare zi care trece ti se pare ca povestea e tot mai interesanta si iti pare rau ca ai mai dat o fila din povestirea vietii tale in favoarea altei file pe care o vei citi a doua zi.

Totul e asa straniu si parca asa frumos, asa trist, asa minunat ca ti-ai dori sa fii mereu tanar sa se opresca timpul in loc si povestea sa nu se mai termine niciodata.
Alteori ai vrea sa rescrii povestea sau sa o stergi de tot. Ce poate fi mai frumos decat paginile despre iubire, pe care le citim cu sufletul si suntem dezamagiti cand finalul nu e cel pe care ni l-am dorit. Totusi , vom ajunge la o pagina cand totul va fi posibil, nu vom putea da inapoi si povestea de iubire va avea finalul dorit. Atunci ne vom dori sa ramanem mereu la aceeasi pagina, sa stergem restul povestii pastrand doar acea frantura de pagina care ne-a facut sufletul plin de lumina si inima plina de dragoste si iluzii.

Atunci vrem sa traim din iluzii. Atunci credem ca totul ne e permis. Atunci simtim cu adevarat ce e fericirea. Pentru ca ramane cu noi si parka nu mai vrea sa plece. Iar cand pleaca nu lasa suferinta in locul ei pentru ca e sigura ca se va intoarce in curand. Asa e ea, mica si neajutorata se joaca mereu cu sufletele oamenilor.

Chiar daca acum ma chinui in intunericul suferintei stiu ca va veni vremea sa ies din acest intuneric. Voi gasi lumina si cu ajutorul ei drumul cel bun. Voi merge pe acel drum si la capatul lui voi gasi raspunsurile pe care acum le caut. Atunci voi scrie inca o fila din povestea vietii mele. Sper ca aceasta fila sa fie una fericita. Sper sa imi doresc sa opresc timpul. Dar…sunt doar iluzii.
Inca traiesc din iluzii, si nu stiu cat o sa rezist asa. Iluziile se spulbera in vant dar sufletul ramane alaturi de mine toata viata. Ce bine ar fi sa ii poti da mereu ceea ce iti cere, sa il multumesti mereu. Dar…inima nu te lasa pana nu ii faci pe plac ei si uite asa ajungi sa suferi. Ajungi sa ii faci rau sufletului tau. Fara sa vrei chemi suferinta in locul fericirii.

Ce oroare! Ai vrea sa dai timpul inapoi, sa schimbi totul, sa iei totul de la inceput. Dar… nu mai ai putere. Simti ca esti neputincios si parka ai vrea sa se sfarsesca totul, parca ai vrea sa mori, sa scapi de tot raul din sufletul tau. Si totusi ceva te impiedica sa faci asta. Inca mai speri ca totul se va termina cu bine. Inca mai crezi in steaua ta norocoasa si te rogi cu lacrimi fierbinti la Dumnezeu. Te rogi sa te ajute, ii promiti ca vei face tot ce iti cere, ii dai sufletul pe tava si iti pui toata speranta in El. Si uite asa ai mai dat o pagina din cartea vietii.

O pagina trista dar plina de incredere si speranta. In aceste momente credinta ta e mai mare ca oricand, si vrei ca Dumnezeu sa it idea un semn cat de mic ca te-a auzit. Esti in stare sa iei orice lucru ca pe un semn. Nu vrei nimic mai mult decat ajutor. Te rogi cu gandul ca la sfarsitul rugaciunii se va intampla o minune si parca esti asa dezamagit cand vezi ca nu se intampla nimic. Ai vrea sa fii mic.

Sa te ascunzi undeva unde sa nu te vada nimeni si sa iti plangi durerea. Dar... vai...esti asa neputincios. Lacrimi ti se scurg pe obraji. Simti ca nu mai poti. Ai vrea ca Dumnezeu sa te ia la El. Vrei o minune. De fapt nici tu nu mai stii ce vrei. Il vrei inapoi pe cel care te-a facut sa suferi atat. Si plangi cand te gandesti ca acum strange in brate pe altcineva. In aceste momente preferi sa fii singur.

Tu cu Dumnezeu, sa-I vorbesti, sa il intrebi cu ce I-ai gresit de te pedepseste asa de greu. Dar apelam la El doar cand avem probleme si noi vrem ca El sa ne ajute. Suntem uneori asa de egoisti! Dar… simti ca inima ti se rupe in bucati si nu mai rezisti. El e singura ta speranta. Singurul care te mai poate ajuta acum pentru ca de la El vin toate. Si uite asa , cand disperarea ne cuprinde, cand in sufletul nostru e doar suferinta tot ce iti doresti este sa mori sau sa fie totul ca inainte.

Crezi ca viata ta nu mai are nici un sens, ca lumea poate exista si fara tine, fara sa te gandesti la cei care vor suferi din cauza ta. Si dupa un timp toate trec ca si cum nu ar fi fost vreodata. Si ne gandim cu nostalgie la clipele frumoase pe care le-am trait canva alaturi de o persoana iubita. Si parca lacrimile iti apar din nou. Dar acum ai trecut de acel moment greu.

Acum vrei sa traiesti din nou, vrei sa iti refaci viata si sa ii demonstrezi cuiva ca nu iti mai pasa, chiar daca nu e adevarat. Si reusesti pentru ca vrei cu adevarat sau pentru ca acum ai pe altcineva alaturi care sa te sprijine. Acum te gandesti la persoanele pe care le-ai facut sa sufere candva. Si-ti pare rau de ceea ce ai facut pentru ca acum stii ce au simtit si ele. Acum te gandesti ca Dumnezeu te-a pedepsit pentru ce ai facut candva.

Atunci cand in viata ta totul e negru ai impresia ca totul ti se intampla numai tie. Te gandesti ca iti va trece si in scurt timp vei fi altfel. Iti doresti ca timpul sa treaca asa de repede incat tocmai de aceea parca trece mai greu ca de obicei. Ai vrea sa uiti dar parca mereu, fara sa vrei, imaginile iti revin in minte si cauti motive fara sa le gasesti. Motive pe care nu le vei descoperi singur niciodata. Chiar daca pana la urma le descoperi. E prea tarziu atunci ca sa mai poti schimba ceva.

Si totusi... acum esti fericit!