Se intampla des sa auzi in jur “nu mai fi asa pesimist”, “vezi jumatatea plina a paharului”, “gandeste pozitiv” etc. Teoretic, ideal ar fi sa fim toti optimisti. Adica sa nu fim pesimisti. Dar ce reprezinta optimismul si ce reprezinta pesimismul ?
Pesimistii spun ca oamenii optimisti sint”naivi”sau “orbi”. Asa o fi ?


Majoritatea ar spune ca optimismul nu este decit increderea in viata, in propriile puteri, asociata cu convingerea ca, in caz de pericol sau deceptie vom sti cum sa reactionam. Unii spun ca optimismul este legat oarecum de religie/credinta, si ca fara o entitate superioara care sa vegheze lucrurile si sa le tina intr-o “dreptate”, nu poti spera la “bine”.

Eu as spune ca optimismul este fundatia curajului. Stimei de sine. Pentru asta insa, trebuie sa-ti cunosti limitele, si atunci cand te avanti prea departe sa nu consideri ca “a fost un nenoroc”, si dupa experiente repetate sa dai in pesimism.

Voltaire spunea: “Ce este optimismul? Este furia de a susţine că totul e bine, când îţi merge rău.”

In opozitie, gasim pesimismul. Jumatatea goala. Celalalt mod de-a aborda viata. In Occident s-a dezvoltat un adevarat cult pentru a promova gandirea pozitiva impotriva tendintei bolnavicioase a omului stresat de a tinde spre deprimare.

Se afirma ca pe masura ce avansezi in varsta si ai experiente neplacute, tinzi sa crezi ca e inevitabil sa nu ajungi “rau”. Murphy cel mai cunoscut promotor al acestui mod de a gandi. Asa cum optimismul era sustinut de oameni influienti, asa si pesimismul.

Mark Twain; “Pesimismul este doar numele pe care oamenii lipsiţi de îndrăzneală îl dau înţelepciunii.”

Asadar, pana la urma… a fii intelept inseamna a te astepta la ce e mai rau ? Sau mai degraba a stii cum sa abordezi situatia inseamna a fii intelept?