marți, 31 martie 2009

EU...

joi, 26 martie 2009

sâmbătă, 21 martie 2009


          Prietenul adevarat           

Prietenia este atat de greu de descris in cuvinte, incat te simti dezarmat in fata miilor de ganduri pe care le nutresti fata de acest concept. Cu toate acestea, atunci cand te gandesti la un prieten este imposibil sa nu constientizezi trainicia acestei notiuni. 

Prietenia adevarata este ca o floare rara, asa cum prietenul adevarat ... este cel care te accepta asa cum esti si te ajuta sa fii mai bun. Nu-mi trebuie multi prieteni, imi este de ajuns chiar si un singur prieten adevarat pentru ca el ...  


... este persoana care te sprijina in incercarea de a-ti depasi limitele. 

... este persoana care iti ridica moralul atunci cand ai nevoie si te sprijina ca sa nu cazi. 

... este langa tine atunci cand ai cea mai mare nevoie si stie sa-ti insufle curaj precum si puterea de a pasi mai departe pe cararile vietii. 

... este persoana care isi aminteste de tine atunci cand se roaga si iti doreste tot binele din lume. 

Prietenul adevarat se roaga sa iti mearga bine si sufera cu tine atunci cand esti nefericit. 

... este persoana care te apreciaza pentru ceea ce esti si nu pentru ceea ce ai, ceea ce stii sau pentru felul cum arati. 

... este persoana care nu sta cu bratele incrucisate atunci cand treci prin momente dificile, ci iti acorda sprijin neconditionat, fara sa astepte nimic in schimb. 

... este persoana care te intelege atat de bine si care iti da impresia ca aveti aceleasi orizonturi, ca priviti in aceeasi directie. 

... este persoana cu care poti sa-ti impartasesti gandurile si care se bucura pentru tine chiar si pentru lucrurile marunte. 

... este persoana care se gandeste la tine chiar si in momentele in care nu-i esti aproape si care nu te va lasa niciodata sa clachezi. 

Prietenul adevarat este persoana care imparte cu tine singuratatea, tristetea, dar si bucuria si fericirea. 


» Sper ca voi, cei care cititi aceste randuri, sa aveti intotdeanuna cel putin un prieten adevarat ... sau sa gasiti unul.

joi, 19 martie 2009

Sa iubesti...

     Am crezut in iubire de la inceput. Am cautat-o, am intins mainile in cel mai adanc intuneric sperand s-o gasesc, nu am stat nicioadata, nu m-am complacut, am stiu ca este acolo undeva, am cotrobait, nu m-am dat batut, am fost singur dar am preferat singuratatea unui desert al sentimentelor.

In ziua de azi nu mai vorbeste nimeni de iubire, de dragoste… e urat, e lame, e atat de not culeanu sa vorbesti de sentimente, sa vorbesti de dorinta de a te abandona celui pe care-l iubesti, sa afirmi ca iubesti, ca ai face pentru iubitul sau iubita ta orice si oricum…

So un-cool, ca de obicei, eu va spun ca am ajuns sa cred in dragoste la cei 31 de ani mai mult decat am crezut vreodata. Cred in puterea ei, cred in sentimentul ala de plutire peste toti si toate, cred in lacrima aia care curge atunci cand un cuvant sau o mangaiere face ca intreaga lume sa fie undeva departe, cred in unghiile alea infipte in carne cand ea te strange in brate si te sufoca pe tine si se sufoca si pe ea cand nu mai vrea sa dea drumul, cand lasa tot pentru tine, cand lasi tot pentru ea, cand pur si simplu nu mai exista nimic pe lumea asta care te-ar putea face mai fericit.

De ce-i este rusine barbatului din 2008 sa recunoasca, sa-si recunoasca si lui ca iubeste? De ce-i este atat de greu femeii din 2008 sa accepte, sa-si accepte ca fara el toate par fade, de un grej urat, insipide, inodore si incolore? De ce?

De ce e rusine sa iubesti? De ce e rusine sa-ti fie dor de el sau de ea? De ce ne ascundem cand scriem un sms interminabil pentru ea sau pentru el, de ce ne vine greu sa raspundem “si eu te iubesc!” cand avem si alte urechi care asculta?

E asa rau sa iubesti?


Legenda Iubirii şi a Nebuniei

Cu foarte mult timp în urmă, înainte ca lumea să fi fost creată, virtuţile şi viciile se plictiseau.
Intr-o bună zi, toate viciile şi virtuţile s-au reunit şi au constatat că se plictiseau tot mai tare ceea ce era de neconceput.Deodată, Ingeniozitatea a avut ideea să se joace de-a v-aţi ascunselea.
Cu toatele au admis că era o idee excelentă şi pe dată Nebunia strigă:
"Eu vreau să număr, eu vreau să stau la numărat!" Şi, după cum nimeni nu era destul de nebun ca să contrazică Nebunia, celelalte vicii şi virtuţi au fost de acord. Nebunia, acum rezemată cu faţa la trunchiul unui arbore, a început să numere: "Unu, doi, trei,..."
In timp ce Nebunia număra, celelalte vicii şi virtuţi au alergat ca să se ascundă. Tandreţea - pe cornul Lunii, Trădarea într-o grămadă de gunoaie. Duioşia s-a pitit printre nouri, iar Pasiunea în mijlocul pământului. Minciuna spunea că se va ascunde sub o piatră, dar s-a ascuns în fundul unui lac. Avariţia s-a băgat într-un sac. 
Şi Nebunia continua să numere: "70, 71, 72,.."
Acum, toate virtuţile şi viciile erau deja ascunse, cu excepţia Iubirii. Nehotărâtă, Iubirea nu reuşea să se hotărască unde anume să se ascundă. De altfel, nu era de mirare, pentru că ştim cu toţii cât de greu ne ascundem Iubirea. 
Nebunia: "98, 99!" 
Chiar atunci, pe când Nebunia urma să numere 100, Iubirea s-a ascuns într-o tufă de trandafiri. 
Nebunia: "O sută! Am pornit la căutat!"
Lenea a fost primul viciu descoperit pentru că nu avea nici măcar puterea să se ascundă. Apoi, Nebunia a reperat Tandreţea ascunsă pe cornul Lunii şi Pasiunea din centrul pământului. Una câte una, toate viciile şi virtuţile au fost descoperite cu excepţia Iubirii. 
Nebunia era disperată. Atunci, Invidia îi şopti Nebuniei: "Ţi-a mai rămas Iubirea pe care o vei găsi în tufa aceea de trandafiri."
Atunci, Nebunia înşfăcă o furcă şi împunse cu sălbăticie tufa de trandafiri până când un strigăt disperat sfâşie aerul. Iubirea ieşi cu mîinile acoperindu-i faţa. Printre degete curgea sânge. In furia ei, Nebunia îi înţepase ochii Iubirii cu furca. 
"Ce-am făcut? Ce-am făcut?" striga disperată Nebunia. "Te-am orbit! Cum pot să-mi repar greşeala?"
Şi Iubirea îi răspunse: "Nu-mi mai poţi da ochii înapoi. Dar, dacă doreşti să faci ceva pentru mine, poţi să-mi fii ghid."
Şi, de atunci, Iubirea este oarbă şi este mereu însoţită de Nebunie.


luni, 16 martie 2009


  Dragostea…bucurie sau suferinta?

   
   
 Cand iubesti cu adevarat simiti atunci cand iubitul tau nu e langa tine,simti ca totul s-a oprit si merge dupa propiul tau ceas.simti ca un minut fara persoana iubita e o vesnicie,iar timpul cand va veti reintalni va fi magic,tevei simti ca in al noualea cer.sau gresesc?
 Oricat de mare,puernic,curajos si cu bani ai fi…fara dragoste..esti nimic…nimic!Fara dragoste nu ai avea bucurii dar nici suferinti,fara dragoste viata nu ar mai fi…Dragostea nu e intotdeauna asa cum ti-ai imaginat.Poti cateodata suferi pentru a castiga dragostea cuiva,dar nut e lasa batut!Lupta in continuare,biruieste raul prin bine!!
  ‘’Am fost in intuneric,sit u mi-ai deschis ochii spre a te iubi pe tine,un suflet innocent,sa ma schimbi,sa-mi schimbi felul de a fi,de a ma ma exprima!Ma iubesti?Stiu si o simt in fiecare zi!Tot mai adanc incearca dragostea sa prinda radacini in sufletul meu si va fi grea despartirea…..chiar foarte grea!Va trebui sa o iau de la capat,dar…m-am obisnuit cu tine,cu parfumul tau,cu mangaierile tale,cu saruturile tale,cu buzele tale!Ametesc atunci cand pielea ta atinge pielea mea!!!!!!Stiu ca suntem diferiti,tu intr-un capat eu in altul!Te privesc din intuneric pentru ca mi-e frica sa ies la lumina..s-ar putea sa ma distruga!Esti tot ce am visat..totul pentru mine!eu sunt un demon …..tu…un inger trimis de sus sa ma scoata din infern!Am cerut sa ma schimb ca sa pot ajunge la tine…dar…e mult prea complicat!Am o inima neagra dar tu mi-ai facut-o alba ca zapada!am buze negre dart u mi le-ai inrosit!Am aripi negre dar acum sunt albe sipot zbura la tine!vreau sa te ating..sa devenim una..dar imi dau seama ca e doar un vis tulburator si straniu!Asta ma face sa-mi doresc si mai mult sa ajung latine sa fiu imparateasa inimii tale!Oare voi reusi?’’
  Ce-as putea sa-ti spun?O clipa mi-a ajuns sa te vad si inima meatresalta atunci cand te vede.Nu as putea vreodata sa te mint pentru ca m-as minti sip e mine,nu?
  Am suferit mult,chiar foarte mult din cauza iubirii,dar sa stii ca a fost foarte 
frumos sa iubesc!In viata trebuie sa iei partile bune de la un lucru!Sa iubesti…e singura cale pe acest pamant sa mai existi!Sa iubesti ….ce lucru implinitor!
  Sa nu uiti niciodata ca DRAGOSTEA iti da aripi dar asta depinde de tine daca stii sa zbori!daca ierti,crezi,uiti totul,atunc poti spune ca dragostea ce o porti pentru persoana iubita e adevarata!
  DRAGOSTEA este un joc ciudat:nu il intelegi dar intri in el!Este un lucru de nepretuit!Oricat ai da:toata averea ta:pentru dragoste si nu ai avea decat dispret!Nimic nu poate stinge sau distruge dragostea,nici macar apele cele mari,focul cel mai puternic sau orice altceva!Nu,nu poti omori dragostea!
  Tac si privesc ochii adanci care m-au descatusat atunci cand eram lovit de stanci!Tu esti iubirea mea dintai,primul pas mi l-ai schimbat intr-un zbor adevarat!Vreau sa fiu in inima ta!
  TE IUBESC…nu inteleg cum doua cuvinte asa simple pot umple un spatiu asa MARE!

Dragostea





Trăim într-o lume plină de oameni care iubesc şi care sunt iubiţi. Oameni care cred că ştiu ce înseamnă dragostea, dar totuşi nu o pot explica. Atunci mi-am pus întrebarea : ce înseamnă dragostea? Ce sentiment este acesta pe care îl trăim, dar nu îl înţelegem? Cînd suntem la vîrsta adolescenţei, adesea ne îndrăgostim şi toţi avem explicaţii diferite la acest sentiment. De exemplu, pentru unii dragostea există numai la căsătorii şi nu tot timpul, dar totuşi ne îndrăgostim pînă la a cea nuntă. Pentru alţii, acest sentiment nu există, ei spun că este doar simpatie, atracţie şi nimic mai mult. Însă simpatie şi atracţie putem avea nu doar faţă de o persoană, ci şi faţă de un animal sau de un obiect. 
Rezultă că putem să ne îndrăgostim de tot ce ne înconjoară. Pentru unii dragostea este un sentiment prin care cineva îşi arată respectul faţă de o altă persoană. Însă respectul îl putem avea şi faţă de o persoană în vîrstă, deci suntem îndrăgostiţi în ea. Şi totuşi nu înţeleg ce este dragostea? Poate că dragostea este puterea de a ierta. Posibil! Eu nu am fost niciodată îndrăgostita, chiar dacă am spus de multe ori că iubesc pe cineva, însă eu cred că dragostea este un sentiment prin care suferi. 
Adică o suferinţă plăcută, o suferinţă de la care primeşti plăcere. Plăcere de la discuţia cu o anumită persoană, de la înfăţişarea ei, de la zîmbetul fermecător, care te duce într-o lume a ta. Uneori, acest sentiment îl simţi atunci cînd vezi că pierzi acea persoană şi, pentru a o întoarce, eşti gata să sari în faţa morţii. Sari cu speranţa că-ţi vor creşte aripi şi atunci cînd cazi ca o piatră, doar acea persoană îţi poate da aripi.
 Mulţi oameni îndrăgostiţi caută nişte principii pentru a atrage atenţia cuiva. Însă aceste principii nu există. Persoana dată singură se va uita la tine şi, de aceea, nu trebuie să te schimbi, doar pentru a fi pe placul cuiva. Ea, dacă te va iubi, te va iubi aşa cum eşti. De multe ori nişte persoane se îndrăgostesc doar pentru aceea că trebuie să se căsătorească. Şi la acea nuntă pun jurămînt pe viaţă că va iubi acea persoană.

Două inimi, o singură dragoste,
Două promisiuni, un legămînt,
Două vieţi devin una…

Însă căsătoria este o consecinţă a dragostei, ci nu o cauză. De aceea, trebuie să fim atenţi cu dragostea, căci ea nu este o sumă de bani pe care o poţi cheltui cum vrei, dragostea este o viaţă întreagă…

duminică, 8 martie 2009


Secretul fericirii 


Fericirea : multi zic ca este "ceva greu de definit" si apoi te iau cu e ca si cand ai intreba "ce este viata ?". Pe unii din noi nu ne mai satisfac astfel de raspunsuri :). Altii zic ca este o anumita stare de exaltare pe care omul o simte foarte rar in viata si pe durate foarte mici. O opinie care acum ma face sa zambesc este "intr-o viata, suma duratelor momentelor cand un om este fericit este de aproximativ 3 secunde". Trist. Nu vrem sa credem asta. Vrem sa credem ca putem fi fericiti. Vrem sa credem. Iata primul pas. Cu alte cuvinte este alegerea noastra. Cred ca nu sunt multi cei care cred ca suntem o unealta in mana "sortzii". Noi, oamenii, avem capacitatea de a decide, de a cunoaste si de a gandi. Si, din fericire, ne place sa folosim aceste instrumente. Eu afirm ca fericirea este un mod de viata. Este o trasatura definitorie a unei existente in care, chiar daca cateodata esti plictisit sau trist, sau alte stari care vin in contradictie cu ideea generala de fericire, stii mereu cum sa te intorci la un echilibru, la o stare de buna, de... fericire. Este utilizarea inteligenta a acestor instrumente pe care le avem la indemana. Oricum, fericirea exista, dureaza mai mult de 3 secunde :), iar modul "fercit" de viata exista, a fost experimentat ;) si nu e asa mare filosifie de capul lui cum s-a facut, se face si se va mai face probabil. Lucrurile sunt simple, si, pe cat de simple pe atat de frumoase. Si numai placerea oamenilor de a complica lucrurile simple ii indeparteaza de la retzeta fericirii.

Ok. Dar secretul fericirii ? Unii zic nu stiu, altii ca nu exista. Eu va zic ca secretul fericirii este dragostea. Aud hiuduieli dezamagite, care inghit entuziasmul timid al celor care, inca mai cred ca dragostea are putere. Vretzi sa va zic cum suna huiduielile ? Sunt vocile sceptice pe care le auzitzi in cap chiar acum : "Hodoronc-tronc-trosc", "Hai c-ai zis-o", "Ce cliseu !", etc. Iaca v-am deconspirat ! :) Ei, acum, daca nu abandonatzi, o sa va explic.

Dragostea este ca un far : raspandeste lumina in jur. In lumina ei, se gaseste tot ce omul are nevoie, sufleteste vorbind. Se spune ca unui om, daca il ajuti cu mancare, ii faci un bine de moment. Daca ii oferi dragoste, cadoul poate tzine vesnic. S-ar putea sa schimbi total viata unui om daca ii arati dragoste doar cateva clipe. Poate ca omul si-a pierdut speranta, poate nu mai gaseste sensul existentei. Si tu i-l arati : dragostea. Poate nu ma credeti, dar oamenii care (aproape) si-au pierdut speranta, iubesc enorm viata. Si cauta cu disperare un motiv sa-si revina, cauta cu disperare o raza de speranta de care sa se agatze. Incercati sa vorbiti cu cineva foarte sarac, un mutilat care sta, batut de soarele verii pe marginea unei scari, la autogara si asteapta sa treaca un calator ratacit, sa aiba de la cine sa cerseasca o tzigara. Daca vorbesti cu el, va incepe sa planga de fericire si emotie. Tie-ti va fi putin sila de mirosul lui sau de hainele lui murdare. Dar el va plange. Si in ochii lui vei gasi cea mai mare recunostinta, cea mai mare lumina. Va uita de tigara, va uita de foame. Si, spre deosebire de calatorii care i-au dat o tigara sau bani de vodca, tu vei ramane in sufletul lui. Si, vei fi in rugaciunile lui. N-ai nevoie de rugaciunile lui ? Eu zic sa te mai gandesti..

Dragostea ii tine pe oameni uniti si topeste toate neintelegerile dintre ei. Dragostea acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Cand te uiti la ceilalti fara dragoste, este ca si cand te-ai uita la ceva pe intuneric. Cand simti dragoste pentru oameni, atunci ai aprins lumina. Atunci poti vedea minunile din jur. Pe intuneric, este urat, esti singur si ti-e frica. Pe lumina, poti sa vezi ceva frumos care sa te incante. Sigur ca poti sa vezi si ceva urat :P. Dar, macar vezi, vezi adevarul, vezi si poti sa te bucuri. Pe intuneric tinzi sa fii pesimist. E adevarat ca ce vezi cand aprinzi lumina poate fi mai rau decat cele mai rele fantezii. Dar macar stii despre ce e vorba. Sau, poate, iti place sa te mintzi 
singur si atunci e mai bine, mai caldutz pe intuneric.... ? 

Oricum, din experienta proprie, dragostea de oameni te face fericit. Iti ia privirile de la tine-insutzi. Ce far e ala care lumineaza inspre interior ? Pentru mine, faptul ca am o existenta plina de dragoste, ma face sa-i vad intr-adevar pe cei din jur si asta ma incanta. Lumina farului nu lumineaza doar fetzele lor. Le lumineaza si sufletele, lumineaza tot ce este mai minunat in ei. 

Avem o lume frumoasa in jur, plina de oameni. Pacat ca uitam sa ne luam lanternele cu noi.